Scleroza Multiplă si depresia (I)

   Între depresie si scleroza multipla exista o relatie complicata, intrucat acestea se pot agrava una pe cealalta. Depresia include multe dintre simptomele sclerozei multiple si deseori este dificil de facut diferenta dintre cele doua. Este important ca diagnosticul si tratamentul sa fie corecte.

     Simptomele depresiei
  Sentimentul de tristete nemarginita si lipsa sperantei nu sunt singurele simptome ce ne pot duce cu gandul la o stare patologica de depresie. Apatia, lipsa de energie, sentimentul de gol in suflet si chiar starea continua de iritabilitate, furie sau anxietate, toate acestea pot fi indicii ale depresiei. Tulburarile depresive afecteaza capacitatea pacientului de a munci, studia, dormi, de a se alimenta si a se distra, iar sentimentele de neputinta si lipsa sperantei sunt foarte intense si de durata. Aceste trairi duc la indepartarea de prieteni si familie, precum si la cresterea sau scaderea in greutate.

  In cazul in care prezentati cateva din urmatoarele simptome pe o perioada mai mare de doua saptamani, consultati medicul: oboseala si lipsa energiei; pierderea interesului in activitatile de zi cu zi si viata sexuala; pierderea apetitului sau cresterea acestuia; tulburari de somn - dificultati la adormire si trezire, somn prelungit; plans excesiv sau frecvent; dureri ce nu cedeaza la tratament; stare permanenta de neliniste si iritabilitate; scaderea puterii de concentrare, memorare si luarea deciziilor; sentimente de vinovatie, disperare, neputinta; ganduri de moarte si suicid, eventual incercari de suicid.

    Tipuri de depresie
  Depresiile pot fi usoare, moderate sau severe. Aceste tulburari se pot prezenta in mod diferit, in functie de varsta si sexul pacientului. De exemplu adolescentii sunt mai degraba irascibili si morocanosi, decat tristi, insa tratamentul depresiei la aceasta varsta are un prognostic extrem de pozitiv. Varstnicii se confrunta cu dificultati specifice varstei, cum ar fi pierderea autonomiei si independentei fizice, pierderi afective, iar depresia este o parte integranta a procesului de imbatranire.

  La barbati depresia se manifesta prin sentimente de slabiciune si emotionalitate excesiva, insa acestia se plang mai degraba de oboseala, iritabilitate, tulburari de somn, si pierderea interesului in activitatile zilnice. De multe ori simptomele includ agresivitate, furie, comportament riscant si abuz de substante ce dau dependenta. Datorita in cea mai mare parte factorului hormonal, incidenta depresiilor este de doua ori mai mare la femei decat la barbati. Totodata, sentimentul de vinovatie si tulburarile de somn si apetit sunt mult mai probabile la femei.

• Tulburare depresiva majora (TDM) - Simptomele sunt constante, moderate sau severe si pacientul este dominat de imposibilitatea de a experimenta placere de orice fel (anhedonie). Acest tip de depresie apare in episoade repetate de-a lungul vietii si include un important factor genetic, predispozitia la boala fiind mostenita. Prognosticul pozitivdepinde de varsta tardiva de debut, tratamentul medicamentos profilactic, mediul familial stabil, factorii psihosociali precedenti bolii normali, absenta internarilor prelungite, precum si absenta altor afectiuni psihice. Tulburarea depresiva majora este divizata in mai multe tipuri:

- Depresie psihotica - Tulburare depresiva majora caracterizata de manie - bolnavul crede ca a comis pacate impardonabile, este persecutat, etc. Aceste persoane pot avea halucinatii auditive sau vizuale.
- Depresie catatonica - Este caracterizata de retard psihomotor sau activitate inutila excesiva, grimase, repetarea sau imitarea unor cuvinte sau miscari. Aceasta forma de depresie este foarte grava si necesita tratament specializat.
- Melancolia - Aceasta stare se manifesta prin lipsa profunda a placerii in orice domeniu, sentiment excesiv de vinovatie, retard psihomotor sau agitatie, pierdere semnificativa in greutate, o tristete diferita de cea resimtita dupa moartea cuiva drag, insomnie dimineata, cateodata idei de suicid.
- Depresie atipica - Este un tip de depresie ce se manifesta prin hipersomnie si apetit excesiv, hipersensibilitate la reactiile critice din jur, senzatie de greutate in brate si picioare. Simptomele pot disparea temporar, insa revin si se agraveaza in timp.

• Tulburare distimica - Este o tulburare afectiva majora, cu simptome mai usoare - stare generala de tristete si lipsa de interes - decat in cazul tulburarilor depresive majore, insa pe o perioada indelungata: cel putin doi ani la adulti si un an la copii si adolescenti. Simptomele mai includ scaderea sau cresterea apetitului, insomnie sau somnolenta, lipsa energiei, stima de sine scazuta, dificultati de concentrare si luare a deciziilor, lipsa sperantei. Unele persoane cu distimie pot avea si episoade de depresie profunda. Pacientii cu distimie sunt mai predispusi la anxietate, abuz de substante sau tulburari de personalitate.

• Tulburare bipolara - Numita si depresie maniacala, aceasta afectiune este caracterizata de cicluri de stari emotionale opuse - episoadele de depresie alterneaza cu episoadele maniacale. Episoadele depresive sunt asemanatoare cu tulburarile depresive majore, iar episoadele maniacale se manifesta prin comportament impulsiv, hiperactivitate, vorbire rapida si somn putin sau absent. Trecerea de la o stare la alta este treptata si fiecare episod dureaza cateva saptamani - mai putin daca pacientul este spitalizat. Alte simptome includ stima de sine exagerata, lipsa necesitatii somnului, vorbire continua, lipsa concentrarii pe o idee sau un gand, comportament riscant. Incidenta suicidului are cel mai mare procent la pacientii cu tulburare bipolara.

• Tulburare ciclotimica - Este o tulburare afectiva bipolara caracterizata de episoade hipomaniacale alternate cu simptome moderate de depresie.

• Tulburare depresivo-anxioasa - Desi nu este o tulburare depresiva in sine, avand in vedere ca depresiile sunt afectiuni mai grave, pacientii care sufera de aceasta tulburare trebuie sa fie tratati la fel ca depresivii. Simptomele apartinand celor doua tulburari - anxietate si depresie - sunt moderate, cronice si intermitente.

• Depresie de sezon - Aceasta tulburare este mai intalnita in climatele nordice si la persoanele tinere si este declansata de sezonul de toamna sau iarna. Simptomele nu apar in alt sezon si se repeta cel putin doi ani la rand. Afectiunea se poate trata si raspunde foarte bine la fototerapie.

• Depresie post-traumatica - O tulburare psihica complexa ce apare in urma unei experiente traumatice extreme ce produce frica intensa sau sentimente de neajutorare.

• Depresie post-partum - Depresia postnatala usoara apare in primele sase saptamani de la nastere. Mama are sentimente de tristete, anxietate sau suparare, eventual iritabilitate produsa de copil sau partener. Aceste sentimente par a fi inexplicabile si o fac pe pacienta sa creada ca nu este o mama buna. Simptomele includ dispozitii fluctuante, plans fara motiv, tulburari de somn si apetit, dificultati in luarea deciziilor si apar datorita schimbarilor hormonale rapide, precum si datorita stresului adaptarii la statutul de mama. De obicei simptomele dispar de la sine, insa exista posibilitatea ca acestea sa persiste si totodata sa se agraveze. Depresia post-partum apare datorita antencedentelor de tulburari afective sau afectiuni psihiatrice la pacienta sau in familie, dar si independent de aceste antecedente.