Afecţiunile pe care le trădează căscatul în exces au legătură cu slabă oxigenare a sângelui: malformaţii cardiace, boli neurologice, migrene, boli pulmonare, anemie şi carenţe de magneziu.
Exceptând stările de oboseală, căscatul este o consecinţă a proastei oxigenări a sângelui, fenomen care apare în cazul unor boli precum insuficienţa cardiacă, epilepsia, encefalita sau migrenele, dar şi când există carenţele de fier şi de magneziu.
Avem tendinţa să căscăm des şi când petrecem mult timp într-o încăpere neaerisită sau foarte aglomerată. Iată bolile posibile când căscatul devine un obicei:
1. Anemie. Este una din cele mai frecvente cauze ale căscatului excesiv. Lipsa fierului din organsim înseamnă automat scăderea hemoglobinei, principalul "cărăuş" al oxigenului în sânge.
2. Lipsă de magneziu. După anemie, aceasta este a doua cauză frecventă a căscatului. Printre simptomele lipsei de magneziu din organism se numără somnolenţa, apatia, confuzia, puterea de concentrare scăzută şi durerile de cap.
3. Boli de inimă. Poate fi vorba de malformaţii congenitale, precum defectul septal, sau de insuficienţă cardiacă. În ambele cazuri, sângele nu se oxigenează pe deplin.
"În cazul defectului septal, sângele nu circulă într-o direcţie normală, de la stânga la dreapta, ci trece printr-o gaură din dreapta în stânga, ocolind plămânul, şi ajunge în circulaţia generală neoxigenat. În cazul insuficienţei renale, sângele stagnează în membrele inferioare", explică Aurelia Constantin, medic internist la Clinica "Christian Sante" din Bucureşti.
4. Boli pulmonare. Căscatul poate fi un semn al bronşitei cronice şi a altor suferinţe ale plămânilor. "Este cazul fumătorilor care îşi intoxică sângele cu monoxid de carbon", adaugă medicul.
5. Boli ale sistemului nervos central. Alte afecţiuni care se manifestă şi prin căscat des sunt epilepsia, encefalita, tumorile cerebrale şi scleroza multiplă, declanşate de slaba oxigenare a creierului. Studiile au arătat că şi medicamentele pentru depresie sau Parkinson pot avea acelaşi efect.
6. Migrene. Legătura dintre căscat şi durerile de cap este clară. "Căscatul apare când creierul este hipooxigenat, iar migrena este un edem cerebral, caz în care celulele suferă de hipoxie", explică medicul internist.
7. Muşchi tensionaţi. Stările de anxietate determină o încordare inconştientă a muşchilor din zona abdomenului, toracelui, umerilor ş gâtului. Tensiunea din aceste zone se simte ca şi cum pieptul sau abdomenul sunt presate, ca în cazul unui atac de astm.
Întrucât SM rămâne o boală incurabilă, medicii încearcă să o ţină sub control oprindu-i sau încetinindu-i evoluţia şi controlându-i simptomele. Printre medicamentele folosite pentru oprirea sau încetinirea evoluţiei bolii, precum şi pentru reducerea intensităţii puseurilor se numără cel puţin două tipuri de interferon (o proteină naturală produsă de celulele imunitare) şi un medicament numit glatiramer acetat.
De asemenea, pentru a stopa procesul inflamator şi pentru a accelera recuperarea în urma puseurilor, medicii le prescriu unor pacienţi medicamente numite corticosteroizi. Totuşi, „tratamentul de durată cu corticosteroizi nu este întotdeauna indicat, deoarece poate cauza numeroase complicaţii medicale, precum osteoporoza, ulcerul şi diabetul“, se afirmă în publicaţia medicală The Merck Manual. Mai mult, terapia cu steroizi s-ar putea să nu aibă efecte pozitive în evoluţia pe termen lung a maladiei. Prin urmare, unii medici preferă să nu trateze puseurile uşoare.*
Abordând problema dintr-o perspectivă diferită, unii cercetători vor să descopere modalităţi de a reface teaca de mielină afectată. În urma unor analize de laborator, ei au observat că anumite celule precursoare pot genera celule mature producătoare de mielină. Dacă vor găsi modalitatea de a activa acest proces, ei ar putea stimula organismul bolnavului să refacă nervii afectaţi.
Peste 50 la sută dintre bolnavii de SM mărturisesc că oboseala este una dintre problemele cel mai greu de suportat. Ea poate agrava simptomele, răsfrângându-se negativ asupra muncii sau asupra perspectivelor de angajare ale suferindului. În plus, poate duce la pierderea controlului asupra bolii. Prin urmare, mulţi bolnavi care se simt obosiţi după-amiaza au observat că le e mai bine să-şi termine munca dimineaţa, iar în a doua parte a zilei să-şi facă siesta.
Ca regulă generală de îngrijire a sănătăţii bolnavilor de SM, se bazează pe importanţa menţinerii sănătăţii, recomandând „reducerea stresului, o dietă echilibrată, evitarea unei scăderi rapide în greutate şi odihnă adecvată“. Majoritatea cercetătorilor sunt de părere că stresul poate grăbi apariţia episoadelor de recădere. Prin urmare, bolnavilor li se recomandă să depisteze factorii de stres pe care i-ar putea evita.
Mai mult decât atât, bolnavii ar trebui să ducă, pe cât posibil, o viaţă normală şi activă, fără însă a munci peste măsură, a se extenua şi a se expune unor temperaturi prea ridicate sau prea scăzute. De asemenea, ar trebui să efectueze exerciţii fizice potrivite. Exerciţiile fizice regulate (precum folosirea bicicletei medicinale, alergatul pe bandă rulantă, înotul şi exerciţiile de stretching) sunt recomandate chiar şi pentru pacienţii care se află într-o fază mai avansată a bolii, deoarece acestea menţin în formă inima şi muşchii, reduc spasticitatea şi aduc foloase chiar şi pe plan psihic“.
